Ce inseamna logopedie? Cum ajuta acest tip de terapie in cazul copiilor cu Sindrom Down?

Vorbitul poate prezenta o provocare pentru copii cu Sindrom Down, insa prin terapie specifica – logopedie – acestia pot si ajutati in progresul lor. Desi copiii cu Sindrom Down invata sa vorbeasca si vor folosi limbajul ca principala modalitate de comunicare, acestia vor intelege cuvintele si vor avea o dorinta de a se exprima prin dialog cu mult timp inainte sa poata vorbi. Comunicarea totala, folosind limbaj prin semne, imagini, si/sau discursul sintetizat electronic, pot servi ca sisteme de comunicare de tranzitie.

Care poate fi aportul unui un terapeut specializat in logopedie?

Un terapeut specializat in logopedie ofera evaluare si tratament pentru dificultatile de vorbire specifice copiilor si adolescentilor cu Sindrom Down. Acestia elaboreaza un plan de tratament cat mai cuprinzator, care vizeaza toate ariile in care copilul prezinta dificultati, incluzand receptarea si exprimarea limbajului, semantica (vocabular), sintaxa (gramatica), abilitati de comunicare eficienta, discurs, exercitii de imbunatatire a functiei motorii a aparatului vorbirii.

Sunt problemele de auz comune in cazul copiilor cu Sindrom Down?

Infectiie auriculare apar frecvent la toti copiii cu varste fragede. Cu toate acestea, datorita diferentelor anatomice ale urechii in cazul copiilor cu Sindrom Down (canal mai scurt si mai ingust), acestia sunt ceva mai susceptibili la acumularea de fluid in spatele timpanului. Acest fenomen este cunoscut ca otita medie cu efuziune. Aceste probleme apar ca rezultat al retentiei de fluid si a inflamarii urechii medii, uneori survenind si infectia. Prezenta fluidului face ca auzul sa fie mai dificil pentru copil, rezultand in pierderi fluctuante de auz. Copiii trebuie urmariti indeaproape de un medic pediatru si testati auditiv. Acest test se poate face imediat dupa nastere, si ar trebui reluat la periodic la 6 luni pana la varsta de 3 ani, apoi anual pana la varsta de 12 ani. Tratamentul implica de obicei administratie de antibiotice sau drenarea fluidului.

Ce efect are deficienta de auz asupra dezvoltarii limbajului si a vorbirii?

Limbajul si vorbirea se invata prin intermediul auzului, a vederii si a atingerii. Auzul este foarte important pentru limbaj si vorbire, iar studiile arata ca acestea sunt afectate negativ de acumularea cronica de fluid. Copiii cu Sindrom Down au adesea pierderi fluctuane de auz din cauza frecventei acumularii de fluid. Cand fluidul este prezent, auzul este afectat; cand acesta este drenat, auzul este imbunatatit. Cand copiii au perioade dese in care auzul este deficitar bine, este dificil pentru acestia sa invete modul in care sunetele si evenimentele se afla in relatie (de exemplu, suntetul telefonului, sau vocea cuiva care ii cheama). Este foarte important ca parintii sa se asigure ca auzul copilului este optim. Medicina poate trata cu usurinta acumularea de fluid, insa tratamentul necesita o monitorizare atenta.

Ce legatura exista intre hranire si comunicare?

Vorbirea este o functie secundara care foloseste aceeasi strutura anatomica folosita pentru hranire si respiratie. Tonusul muscular scazut (hipotonia), specific persoanelor cu Sindrom Down, afecteaza hranirea si, pe cale de consecinta, vorbirea. Prin hranire, copiii exerseaza intarirea si coordonarea muschilor ce vor fi folositi si pentru vorbire. Daca un copil are dificultati in hranire, este important ca parintii sa caute indrumare din partea unui specialist in alimentare (un logoped sau consilier in terapie ocupationala care are pregatire avansata).

Ce alte abilitati trebuie dezvoltate pentru imbunatatirea limbajului si vorbirii?

Alte abilitati pre-limbaj si pre-vorbire importante sunt abilitatea de a imita sunete, abilitati vizuale, abilitati auditorii, abilitati tactile, abilitati motorii ale cavitatii bucale, abilitati cognitive. Familia poate stimula si exersa acasa, impreuna cu copilul, aceste abilitati pre-limbaj si pre-vorbire.

Cand va rosti copilul meu primul cuvant?

Copiii cu Sindrom Down incep sa foloseasca, in general, cuvinte singulare intre varsta de 2 si 3 ani, insa vasta la care rostesc primul cuvant variaza. De asemenea, primul cuvant poate fi exprimat prin semne, nu vorbit. Majoritatea copiilor cu Sindrom Down comunica de la nastere prin plans, privit si gesturi. Acestia au dorinta de a comunica si invata faptul ca prin plans sau sunete pot afecta mediul inconjurator si pot atrage asupra lor ajutor, joaca sau atentie. Multi dintre copiii cu Sindrom Down inteleg legatura dintre un cuvant si un concept pana la varsta de 10-12 luni. Totusi, in general, la aceasta varsta copilul nu are abilitatile motorii si neurologice suficient dezvoltate pentru a putea vorbi. De aceea este necesar sa fie asigurat un alt sistem de comunicare, prin care copilul sa se poata exprima si inainte de a putea vorbi.

Ce este comunicarea totala?

Comunicarea totala este combinatia dintre folosirea semnelor si a gesturilor cu limbajul, pentru invatarea limbii. Comunicarea totala asigura copilului o modalitate de exprimare pe care sa-l foloseasca pana la deprinderea abilitatilor de vorbire. Conform comunicarii totale, adultul foloseste semne si limbaj verbal in dialogul cu copilul. Limbajul prin semne este doar o modalitate de exprimare de tranzitie pentru copiii cu Sindrom Down. Alte variante de sisteme de comunicare de tranzitie sunt  schimbul de imagini sau sistemul electronic de comunicare, ce foloseste discursul sintetizat. Cei mai multi dintre copiii cu Sindrom Down sunt capabili sa foloseasca un sistem tranzitional de comunicare cu multe luni, sau chiar ani, inainte de a folosi limbajul verbal in mod eficient pentru comunicare. De aceea, folosirea unui sistem tranzitional de comunicare, asa cum este limbajul prin semne, limbajul prin intermediul imaginilor sau vocea sintetizata, este necesar in procesul de dezvoltarea a vorbirii si limbajului.

Ce pot face parintii pentru a ajuta copilul sa-si dezvolte limbajul si vorbirea?

Parintii sunt principalii comunicatori care vor interactiona cu copiii; asadar, parintii pot contribui foarte mult la dezvoltarea limbajului si vorbirii copilului. Multe din abilitatile pre-limbaj si pre-vorbire sunt cel mai usor de invatat in mediul familial. Pentru a ajuta copilul sa dobandeasca aceste abilitati, parintele poate face urmatoarele lucruri:

  • Sa ia in calcul faptul ca vorbirea inseamna mai mult decat cuvinte rostite. Cand acestia il invata pe copil un cuvant sau un concept nou, ar trebui sa incerce sa transmita mesajul prin intermediul jocului sau al experientelor multisenzoriale (simt auditiv, tactil, vizual)
  • Sa ofere cat mai multe exemple, modele. Cei mai multi copii cu sindrom Down au nevoie de multe repetitii si experiente pentru a invata un cuvant. Parintii trebuie sa repete ceea ce spune copilul si sa-i ofere un model corect al pronuntarii, pentru a-l ajuta sa se perfectioneze
  • Sa se foloseasca de obiecte si situatii reale, concrete atunci cand il invata pe copil un nou concept. De exmplu, pot sa-l invete numele diferitelor alimente in timp ce acesta mananca, numele partilor anatomice in timp ce copilul este imbaiat, si concepte mai abstracte, precum dedesubt, inauntru, pe, in timp ce acesta se joaca. Comunicarea face parte din viata de zi cu zi.
  • Sa-i citeasca copilului. Copilul trebuie ajutat sa parcurga noile concepte nu numai prin experienta directa, dar si citind despre acestea.
  • Sa fie atenti la interesele exprimate de copil si sa le dea curs. Daca un copil isi arata interesul pentru un anumit obiect, persoana sau eveniment, parintii trebuie sa-i furnizeze cuvantul pentru acel concept.

 

Surse: National Down Syndrome Society