Evaluarea sănătăţii mentale

Evaluarea sănătăţii mentale a persoanelor cu sindrom Down (SD) nu ar trebui să înceapă în momentul în care apare o problemă, ci chiar de la primele îngrijorări cu privire la sănătatea fizică, fiindcă se ştie că promovarea sănătăţii, prevenţia şi evaluarea ei timpurie sunt esenţiale în optimizarea sănătăţii şi limitarea bolii. În mod similar, promovarea sănătăţii mentale, prevenţia tulburărilor mentale şi evaluarea timpurie a tulburării mentale sunt foarte importante pentru îngrijirea sănătăţii mentale. Educarea persoanelor cu sindrom Down, a familiilor acestora şi a furnizorilor de servicii de îngrijire despre modalităţile de optimizare a sănătăţii mentale reprezintă o parte importantă a acestui proces.

Chiar dacă un adolescent sau un adult cu sindrom Down nu pare să aibă vreo problemă mentală, este foarte util să evaluăm aspecte ale vieţii lui care ar putea promova sănătatea mentală sau, dimpotrivă, să crească probabilitatea apariţiei tulburării mentale. Înţelegerea unor aspecte precum sistemul de suport al persoanei, relaţiile sale sociale, activităţile disponibile, implicarea lui în comunitate şi altele ne ajută să ne formăm o imagine despre respectiva persoană şi să-i oferim îndrumare în scopul optimizării sănătăţii sale mentale.

Este recomandat ca, începând din adolescenţă şi pe parcursul perioadei adulte, persoanele cu sindrom Down să viziteze anual un centru capabil de a efectua o evaluare completă.

Desigur, dacă intervin schimbări în sănătatea adultului cu sindrom Down, dacă acesta experimentează schimbări de sănătate mentală sau de comportament, ar trebui să fie evaluat cât mai repede posibil. O evaluare completă a sănătăţii fizice va oferi, de asemenea, foarte multe indicii cu privire la cauzele problemei.

Obiectivele unei evaluări complete includ:

  • înţelegerea punctelor tari şi slabe ale persoanei;
  • analiza aspectelor pozitive şi negative ale mediului în care trăieşte;
  • evaluarea problemelor sănătăţii fizice;
  • identificarea modului prin care persoana face faţă evenimentelor stresante din viaţa sa.

Fie că s-a petrecut o schimbare a sănătăţii mentale, fie că a apărut o problemă comportamentală, în cazul unei persoane cu sindrom Down, evaluarea este similară. Este foarte important să înţelegem punctele sale tari şi aspectele de mediu care îi pot veni în ajutor. Aceştia vor fi factori importanţi care trebuie urmăriţi în dezvoltarea planului de tratament pentru promovarea sănătăţii. În plus, o atentie deosebite trebuie acordată domeniilor care ar putea cauza problema prezentă pentru a le aborda mai eficient.

În cadrul evaluării acestor factori, se urmărește cu precădere:

  • relaţia dintre sănătatea socială şi cea mentală;
  • abilităţile de limbaj expresiv;
  • stima de sine;
  • vorbirea cu sine;
  • factori cognitivi, care includ nevoia de repetiţie, viteza procesării, înţelegerea timpului, abilităţile de gândire abstractă;
  • emoţiile;
  • prezenţa factorilor care pot precipita tulburarea mentală;
  • simptomele tulburării mentale (dacă există);
  • sănătatea fizică.

 

Unde să obţii o evaluare?

Eforturile combinate ale următorilor specialişti funcţionează cel bine pentru o evaluare cât mai precisă:

  • medicul de familie, pentru excluderea problemelor medicale şi pentru prescrierea medicamentelor;
  • psihologul, asistentul social, sau alţi specialişti calificaţi în evaluarea abilităţilor sociale şi suportului social, precum şi a problemelor emoţionale şi comportamentale;
  • un profesor, un consilier de carieră, sau un consilier de la un loc de muncă pot oferi informaţii preţioase despre mediul de lucru sau şcolar, despre comportamentul persoanei înainte de apariţia problemei, şi despre proble­mele cu care s-ar fi putut confrunta persoana în afara mediului familial.

Mai mult, în funcţie de problemă, pot fi consultaţi un medic psihiatru sau un neurolog.

 

Domeniile supuse evaluării

Nimeni nu este capabil să se bucure de unul singur de sănătate mentală perfectă. De obicei starea de bine solicită o inter-relaționare. De exemplu, majoritatea dintre noi avem nevoie să simţim că suntem iubiţi şi acceptaţi de ceilalţi ca să ne simţim bine cu noi înşine. Acest lucru este valabil şi pentru persoanele cu sindrom Down. Din cauză că în majoritatea domeniilor vieţii adolescenţii şi adulţii cu sindrom Down au un grad mai ridicat de dependență cu ceilalți, încrederea în ceilalți pentru sănătatea lor mentală nu este surprinzătoare. Cu toate acestea, contribuția pe care o au prietenii și familia este adesea trecută cu vederea.

La fel ca toți oamenii, persoanele cu sindrom Down au nevoie de interacțiuni cu familia, prietenii, cei deo vârstă cu ei și cu alte persoane. Absența unuia dintre aceste grupuri poate genera anumite probleme.

Un facot important pentru sănătatea mentală o reprezintă implicarea în comunitate. Participarea la activități, hobby-uri și la evenimentele comunității promovează o stare de bine, crește stima de sine și ajută persoana să-și dezvolte abilitățile sociale. Activitatea fizică, evenimentele sociale, călătoriile, învățarea a noi concepte și ocaziile de interacțiune cu alți oameni în timpul desfășurării acestor activități sunt extrem de benefice. La fel de benefică este și angajarea la un loc de muncă pe care persoana cu sindrom Down îl consideră interesant.

Astfel, domeniile care trebuie supuse unei evaluări mentale sunt:

  • abilitățile de limbaj expresiv
  • memoria
  • aspecte ale stimei de sine
  • vorbirea cu sine
  • tendința de repetiție
  • viteza procesării
  • înțelegerea noțiunii de timp
  • abilitatea utilizării gândirii abstracte
  • diferențele și asemănările dintre vârsta cronologică și vârsta mentală
  • emoțiile
  • problemele pe parcursul vieții, cum ar fi cele legate de adolescență și cele geriatrice
  • factori care pot precipita tulburarea mentală
  • evaluarea tulburărilor mentale
  • sănătatea fizică