Pentru persoanele cu sindrom Down, apartenenţa la o minoritate poate să le aducă atât avantaje cât şi dezavantaje. Una dintre cele mai mari dificultăţi pentru persoanele cu sindrom Down şi familiile lor este reprezentată de lipsa înţelegerii şi acceptării din partea altor persoane din comunitate. în ciuda eforturilor depuse de grupurile de părinţi şi de susţinători în încercarea de a schimba stereotipiile, persoanele cu sindrom Down continuă să fie văzute şi tratate diferit în societate. Persoanele cu sindrom Down continuă să fie privite insistent, hărţuite şi uneori oameni lipsiţi de scrupule profită de pe urma lor. De asemenea, la fel ca altor oameni care fac parte dintr-o minoritate, persoanelor cu sindrom Down le lipsesc modelele pozitive care să aibă aceeaşi dizabilitate ca şi ei, sau au doar un contact limitat cu alte persoane cu sindrom Down.

 

Pe de altă parte, persoanele cu sindrom Down sunt identificate ca „aparţinând unui grup”. Aceleaşi trăsături fizice care îi determină pe unii dintre membrii comunităţii să îi hărţuiască pe cei cu sindrom Down, le pot transmite altor oameni, care sunt mult mai empatici, nevoia de a lua în considerare această dizabilitate în cazul unei interacţiuni (de exemplu necesitatea de a fi foarte răbdători). Acest lucru se aplică atât in cazul adulţilor cât şi în cazul copiilor. De exemplu, un studiu a arătat că şcolarii dădeau dovadă de mai multă acceptare faţă de colegii cu sindrom Down decât faţă de copiii cu „dizabilităţi invizibile” precum dizabilităţile de învăţare (Sipersetain and Black, 1985). Autorii studiului au presupus că acei copii cu „dizabilităţi invizibile” arătau ca ceilalţi copii, dar exista ceva ciudat şi diferit în legătură cu ei care crea un sentiment de confuzie sau respingere în rândul colegilor. Pe de altă parte, aspectele fizice specifice copiilor cu sindrom Down au contribuit la etichetarea acestor copii ca persoane cu dizabilităţi. Acest lucru se pare că i-a ajutat pe alţii să-i accepte atât pe ei cât şi dizabilitatea lor. Din experienţa noastră am descoperit că persoanele cu sindrom Down sunt în general acceptate în şcoli şi comunităţi. Când persoanele cu sindrom Down sunt privite insistent, hărţuite sau discriminate, adesea aceste acte implică un număr mic de oameni care sunt neinformaţi, bătăuşi sau fanatici.

Apartenenţa la un grup poate să fie un avantaj deoarece le dă oamenilor cu sindrom Down şi familiilor lor posibilitatea de a se asocia cu alţi oameni cu sindrom Down şi familiile lor. Unele familii ale persoanelor cu dizabilităţi intelectuale care nu sunt percepute din prisma unui „sindrom” ne-au spus că nu au aceleaşi legături sociale ca şi persoanele cu sindrom Down.