Specialistii in terapie ocupationala lucreaza cu persoanele cu Sindrom Down in scopul de ai ajuta sa-si sporeasca gradul de independenta prin dobandirea de noi abilitati, precum hranirea, imbracarea, abilitati motorii, performanta scolara, si activitati de relaxare.

Cercetarile si educatia au condus la progrese semnificative in terapie, ce au un urias efect asupra oportunitatilor pe care le poate avea o persoana cu Sindrom Down in ziua de astazi. Speranta de viata a crescut foarte mult in ultimele decenii, de la 25 de ani in 1983, la 60 de ani. In acelasi timp, in prezent, persoane cu Sindrom Down termina un liceu, merg la facultate, participa la activitati sociale si recreationale in comunitatile lor, traiesc pe cont propriu si se lupta pentru drepturile lor.Terapie ocupationala

Specialistii in terapie ocupationala ii ghideaza pe copiii cu Sindrom Down astfel incat acestia sa-si poata atinge potentialul maxim. Interventia prin terapie ocupationala ar trebui sa inceapa de indata ce este pus diagnosticul de Sindrom Down, si ar trebui sa fie continuata pe tot parcursul vietii.

In perioada prunciei, terapeutul o poate ajuta pe mama a carui copil are probleme de hranire din cauza muschilor slabiti din obraji, limba si buze. In perioada copilariei timpurii, terapia se poate axa pe dobandirea de abilitatii motorii, cu o atentie deosebita acordata imbunatatii tonusului muscular, a ligamentelor si a deficientelor de vaz si auz.

Copii cu Sindrom Down de nivel scolar pot beneficia de terapia ocupationala prin dobandirea unor noi abilitati, mai complexe, de auto-ingrijire, imbunatatirea abilitatilor motorii fine si optimizarea performaneti scolare. Specialistul in terapie ocupationala il poate ajuta, de asemenea, pe copilul cu Sindrom Down in demersul  acestuia de imbunatatire a abilitatilor de comunicare.

Adultul cu Sindrom Down pot beneficia de terapie ocupationala prin descoperirea activitatilor care-i sunt placute, a domeniului in care ar putea profesa, a hobby-urilor, a activitatilor recreationale benefice pentru sanatate, si prin dezvoltarea continua a abilitatilor de auto-ingrijire, si ii vor creste gradul de independenta.