Ce inseamna terapie fizica? Care sunt provocarile pe care copiii cu Sindrom Down trebuie sa le infrunte in dezvoltarea abilitatilor lor motorii?

Copiii cu Sindrom Down doresc sa faca tot ceea ce fac si ceilalti copii: vor sa stea jos, sa se plimbe, sa exploreze, sa interactioneze cu oamenii din jurul

lor. Pentru asta trebuie sa isi dezvolte abilitatile motorii generale. Datorita trasaturilor fizice caracteristice, precum hipotonia (tonusul muscular scazut), laxitatea ligamentoasa si puterea scazuta, copii cu Sindrom Down nu se dezvolta motric la fel ca ceilalti copii. Astfel, incearca sa gaseasca cai de a compensa aceste diferenta, iar acest lucru poate duce la complicatii pe termen lung, cum ar fi durerea in picioare sau dezvoltarea unui stil de mers ineficient.

Scopul terapiei fizice pentru acesti copii nu este, asa cum se crede in general, acela de a accelera rata de dezvoltare, ci acela de a facilita dezvoltarea unui model optim de miscare. Asta inseamna ca, pe temren lung, se doreste obtinerii unei posturi bune, unei alinieri corecte a picioarelor, un stil de mers eficient si o baza solida de exercitii fizice, pe care sa le foloseasca pe tot parcursul vietii.

Cum se desfasoara o sesiune tipica de terapie fizica?

In prima faza, trebuie stabilit ce abilitati poseda deja copilul. Apoi se va determina ce este copilul dispus sa invete mai intai. Este foarte important ca in prima luna sa se lucreze cu copilul numai ce este pregatit sa invete, fara a se incerca elemente care par a fi la un nivel prea avansat pentru el.

Odata ce se stabileste care este prima abilitate pe care copilul o poate invata, se cauta metoda cea mai buna de implementare a aceste abilitati. Exercitiul este impartit in portiuni mai mici, apoi este exersat printr-o varietate de strategii, pentru a determina care metoda care da cel mai bun randament. Strategiile trebuie sa se muleze pe stilul de invatare si constitutia fizica ale copilului.

Unul dintre cele mai importante aspecte este educarea parintelui, care trebuie sa exerseze noile exercitii  impreuna cu copilul, cand aceste este odihnit si in putere, si sa le integreze intr-o rutina zilnica. Prin antrenament si repetitii copilul va dezvolta rezistenta si eficienta, conditii esentiale pentru stapanirea noilor abilitati.

Care este impactul temperamentului copilului asupra terapiei fizice?

Temperamentul se refera la modul specific de gandire, reactie si comportament ale fiecarei persoane. Aceste variabilie trebuie luate in calcul atunci cand se alege o anumita strategie de invatare a abilitatilor motorii. Din acest punct de vedere, copii cu Sindrom Down se incadreaza intr-una dintre urmatoarele doua categorii: orientat spre miscare si observator. Copii orientati spre miscare au tendinta de a-si asuma riscuri. Acestora le place sa se miste repede si tolereaza usor noi pozitii si miscari. Nu le place sa stea intr-un singur loc si le displace sa fie stationari. Copii care sunt observatori sunt mai precauti, mai atenti si vor sa detina controlul. Acestia prefera pozitiile stationare si sunt mai timorati atunci cand invata miscari noi.

De exemplu, atunci cand copii care sunt orientati catre miscare invata sa mearga, aceastia vor incerca sa faca pasi pe cont propriu si nu se vor lasa descurajati de cazaturile frecvente. Observatorii sunt mai precauti si incearca sa faca faci pe cont propriu numai atunci cand devin siguri de echilibrul lor.

Intelegerea corecta a temeperamentului copilului si a ceea ce il motiveaza va fi de folos in aplicarea strategiilor corecte pentru dezvoltarea sa motorie. In acest fel se poate determina in avansa ce activitati ii atrag mai mult atentia si la care va opune rezistenta.

Dezvoltarea abilitatilor motorii este prima activitate de invatare pe care copilul si parintele o vor face impreuna.

Aceasta este o opurtunitate pentru parinte sa inteleaga care este modul de invatare a copilului.

Iata cateva sfaturi pe care poti sa le folosesti ca punct de plecare in explorarea stilului de invatare a copilului tau:

– Afla ce il motiveaza pe copilul tau. Sunt mai multe sanse ca acesta sa doreasca sa faca miscare daca face ceva ce il motiveaza. De exemplu, poate sa mearga in patru pana la jucaria preferata. Atunci cand practica exercitii de imbunatatire a abilitatilor motorii, succesul copilului tau va depinde de modul in care te joci cu el, ce tip de jucarii folosesti si unde le asezi.

– Incearca sa intelegi cum gandeste copilul tau, si sa gandesti ca el. Afla ce miscari prefera sa faca si incearca sa construiesti abilitatile lui motorii pe baza acestora. De exemplu, daca ii place sa stea pe burta, invata-l sa se intoarca pe spate sau sa se tarasca din aceasta pozitie; daca ii place place sa stea in pozitia sezut, invata-l sa ajunga in aceasta pozitie pe cont propriu.

– Urmeaza calea de invatare in care copilul se simte confortabil. Exerseaza numai abilitati pe care copilul este pregatit sa le incerce, pentru a mari rata de succes. Faceti antrenamentele atunci cand este in forma maxima, pentru a avea suficienta energie, concentrare si rabdare sa invente lucruri noi. Este foarte important, de asemenea, sa stii cand sa te opresti. Cateva minute bine planificate, atunci cand copilul intelege un exercitiu nou si reuseste sa-l faca, sunt mult mai pretioase decat o ora de efort in zadar.

– Invata sa intelegi indiciile pe care copilul tau le transmite. Acorda o atentie deosebita la modul in care copilul raspunde la exercitii. Daca pare sa fie prea grele, fa-le mai usoare schimband modul de abordare si oferind mai mult suport. Exerseaza doar atata timp cat copilul este motivat si isi da toata silinta. Calitatea timpului petrecut exersand ablilitati motorii este mult mai importanta decat cantitatea.

– Trateaza invatarea si exersarea de abilitati motorii ca pe un joc. Prima data fa-i cunostinta copilului cu „jocul”, pentru a se obisnui si tolera miscarile. Pe urma ajuta-l sa devina familiar cu jocul si sa inteleaga ce doresti sa faca. Apoi exersati jocul impreuna si diminueaza suportul tau treptat. In final, ajuta-l sa progreseze spre independenta de ajutorul tau. Scopul final este stapanirea jocului.

Copii cu Sindrom Down au, fiecare, un stil unic de invatare, care trebuie inteles si respectat.

Surse: National Down Syndrome Society